Judetul Ilfov, cel mai bogat si mai prost administrat

Vi s-a intimplat desigur, ca si mie, sa faceti o plimbare cu masina afara din Bucuresti, dar nu pe unul din drumurile europene sau nationale ce pornesc din capitala, ci pe unul din cele secundare, aflate in administrarea judetului Ilfov.

Ati ramas atunci surprinsi, ca si mine, de aspectul medieval al satelor prin care ati trecut, cu nimic deosebit de cele din Vaslui sau Botosani, daca n-ar fi pata de culoare a billboardurilor uriase si omniprezente ale agentiilor de intermediat terenuri.

Si de aerul nemiscat, de sfirsit de lume, ce pluteste deopotriva peste casele batrinesti coscovite, ca si peste BCAurile noi, la doar 20-30 km de Bucuresti. Nu se poate sa nu va fi furat privirea decorul post-industrial in ruina care puncteaza ici-colo peisajul, pe unde a existat cite un IAS sau fabricuta comunista de conserve.

Sau blocurile rurale absolut crincene, locuite de personaje din filmele lui Kusturica, nu in fundul pamintului, ci chiar in Balotesti, la trei minute de mers pe jos de DN1. De asemenea, v-a socat probabil cum arata drumurile secundare, a caror calitate e sub media nationala, ceea ce spune foarte mult.

Nimic din toate astea n-ar fi poate asa surprinzator daca Ilfov n-ar fi cel mai bogat judet din tara – si inca de departe, dupa cum se vede in grafic.

In 2004, veniturile proprii pe cap de locuitor ale administratiei locale (consiliu judetean si consilii locale la un loc) au fost aici o data si juma tate cit ale urmatorului clasat, judetul Constant a, si de peste sase ori mai mari decit ale ultimului, Vaslui.

E usor de inteles de ce, daca avem in vedere ca doua sunt principalele surse de venituri proprii in administratia locala romana: impozitele pe proprietate (terenuri/cladiri/ vehicule); si cota-parte din impozitul pe venit platit de salariatii cu loc de munca pe teritoriul respectiv.

Or, din frenezia imobiliara care a cuprins Romania in ultimii ani, impingind in sus pretul terenurilor, Ilfovul a avut de cistigat imens, fie in jurul Bucurestiului si de-a lungul DN1, fie in zona Snagov, ceea ce pina la urma acopera mare parte din suprafata sa.

In plus, dezvoltarea economica radiind dinspre Bucuresti a creat locuri de munca nenumarate in afara orasului, la care comunele si oraselele din alte judete pot doar visa: fie hipermarketuri cu sute de angajati (deci, de salarii oficiale pe care se plateste impozit); fie aeroportul Otopeni; fie zona de industrie si depozite de dincolo de centura capitalei.

UNDE SI NT BANII?
Si totusi, la ani buni dupa descentralizarea substantiala survenita prin aplicarea noului sistem de finante locale in 1998-1999, stai si te intrebi de ce nu se vede in jur mai mult de pe urma acestor bugete locale care, la standardul Romaniei, sunt destul de mari.

Iar asta in conditiile in care Ilfovul n-are zone monoindustriale cu probleme sociale, somajul practic a disparut (este 3,2%, adica sub rata naturala), iar alte cheltuieli sociale importante, precum salariile profesorilor, se finanteaza separat de la bugetul de stat.

De ce, de exemplu, putinele drumuri pe care le are Ilfovul in grija sint mai proaste decit cele din Ialomita, judet mult mai sarac, astfel incit respiri usurat ca scapi de gropi atunci cind iesi din Ilfov? Principala artera incadrata ca drum judetean, soseaua vest-est care leaga Buftea de Moara Vlasiei, traversind DN1, este ciuruita de gropi si peticita doar in fata vilelor de granguri din

Caciulati, desi pe ea sunt trasee de transport in comun, iar peste tot pe unde trece preturile terenurilor au sarit de 20-30 de euro.

Probabil ca autoritat ile locale asteapta ca acestea sa mai urce putin pina sa se apuce de exproprieri pentru ameliorarea geometriei drumului.

Nu de alta, dar multi consilieri locali si judeteni sunt pe moment ocupati sa cumpere pamint chiar prin zonele astea interesante, care fie se vor expropria pe bani buni, fie vor fi asezate pe marginea viitoarei autostrazi Bucuresti-Ploiesti si vor fi interesante ca spatii tehnice. Ori, de ce nu, si le vor introduce chiar ei in intravilan la momentul oportun.

In mod similar, desi sint in plan de multa vreme, nu s-a facut nimic pentru strapungerile rutiere Tunari-Balotesti si Moara Vlasiei-Snagov, care ar descarca DN1 de o parte din traficul local usor si ar crea un al doilea acces dinspre Bucures ti spre Snagov.

Se asteapta, probabil, inceperea lucrarilor la autostrada, ce va trece chiar pe aici, ca sa se rezolve cu bani de la centru urgentele locale. Asta este, de altfel, o atitudine bine inradacinata in administratia locala ilfoveana, care, preocupata sa strige mereu dupa fonduri, nu prea mai are timp sa se gospodareasca atunci cind are bani.

Cam tot ce s-a lucrat in judet a fost pe drumurile nationale, cu bani de la stat, de catre Compania Nationala de Drumuri, sau de SNCFR, ori cu bani SAPARD.

Cind a survenit, lunile trecute, criza transportului suburban, iar RATB a oprit cursele falimentare in afara Bucurestiului, prosperul (ca buget) judet Ilfov n-a miscat un deget pentru cetatenii sai, asteptind sa dea guvernul o lege speciala; nu-i lipseau nici competentele, nici banii.

Un parteneriat public-privat cu operatorii existenti, care sa reglementeze si sa rationalizeze rutele suburbane, si un sistem de subventii pentru navetisti, erau perfect la indemina decidentilor locali. Dar, desigur, e mai simplu sa-ti rezolve altii problemele.

Singura investitie ce poate fi mentionata o constituie cei doi kilometri de drum la iesirea din Pipera, in dreptul scolii Americane, unde aveau boierii treaba sa aduca odraslele, inaugurata cu mare pompa acum citiva ani de Nastase si Bebe Ivanovici, fostul presedinte al CJ Ilfov. Din pacate, nici primarii ilfoveni nu sint mai breji.

Voluntari, Mogosoaia sau Snagov au devenit placi turnante ale afacerilor imobiliare, multe cu aspect de tepe la buget, in vreme ce spatiile publice din aceste localitati sint lasate in plata Domnului. Milionarilor romani le place sa se scalde in noroi si gunoaie, atita vreme cit au zidul curtii suficient de inalt sa nu le vada.

Nu mai zic de cum arata majoritatea acestor case, ca s-a vorbit destul: numeri pe degetele de la o mina pe cele care respecta regulamentele de urbanism, cu retragerile prevazute de la drum, acoperire, regim de inaltime, profil, materiale, culoare.

Dar dupa ce ingramadeala psihanalizabila am vazut in apartamentul lui Nastase, ce sa ne mai miram de colegii lui de politica si afaceri, cu mai putina educatie. N-am auzit sa fi intrat primaria sau prefectul peste cineva ca sa se ceara respectarea legii, sau, Doamne fereste, sa se fi darimat vreo constructie care viola flagrant normele.

Dimpotriva, guvernantii au fost printre primii care au incalcat in particular legile pe care le apara in orele de serviciu, de exemplu, prin abuzurile unor grupuri din jurul fostului guvern fata de regimul silvic in Snagov sau cele ale unor consilieri judeteni in zona protejata Cernica.

Goana dupa tunuri, carpanosenia prosteasca si lipsa de grija pentru domeniul public ale noilor imbogatiti ilfoveni duce uneori chiar la rezultate amuzante. Ignorind din reflex toate regulile care exista, chiar pe cele create pentru propria lor protectie, unii din cei care s-au repezit sa construiasca in nestire peste tot in nordul Bucurestiului s-au trezit la inundatiile din 2005 cu apa in case.

Buftea, localitate unde pretul terenului a sarit de 50 de euro metrul patrat, n-a fost in stare sa-si completeze nici ea santurile pe marginea strazilor, lucrare care nu presupune cine stie ce investitii sau tehnologii.

Sportivii, cintaretii si buticarii din localitate isi cumpara telefoane mobile batute cu diamante si arunca banii la black jack, dar n-ar pune neam mina de la mina doua-trei mii de euro fiecare ca sa nu-si mai rupa masinile cind vin acasa.

Inteleg ca Gicuta Popescu, demn reprezentant al generatiei de aur de evazionisti fiscali, e unul din cei care refuza sa-si mute gardul ca sa se lateasca drumul, cu argumentul foarte oltenesc ca ce vrei nene, eu aicea am cumparat, aicea stau.

Dezvoltarea tip tiganie

La asa cetateni, asa primarii. Atit ele, cit si judetul au esuat in functia lor de reglementare, care le permitea sa puna ceva ordine in dezvoltarea haotica si de prost gust de pe marginile Bucurestiului.

Au aparut, astfel, pe cimpuri, mari cartiere de tip urban, dar fara canal, ci doar cu fose septice, ceea ce vine in contradictie cu normele europene de mediu, doar pentru ca developeri iresponsabili gen Becali au vrut sa puna terenurile pe piata cit mai repede si mai convenabil, fara sa bage bani in viabilizare.

Administratiile locale, controlate de aceiasi developeri, le-au permis sa ridice case cu etaj si sa-si traga apa curenta, fara sa existe scurgere de ape uzate, iar noi vom plati din greu in anii ce vin ca sa ecologizam vilele Becalilor, ale lui Oprea si altora ca ei.

Aleile pe care le-au lasat intre proprietati sint sub limita standard de 7 metri, deci vom plati de fapt de doua ori: o data ca sa expropriem teren din curti pentru latirea accesului, pentru ca nu incape nici masina de pompieri pe deasupra, nici teava pe dedesubt; si a doua oara ca sa le facem canalizarea propriu-zisa.

Daca tot s-a ajuns aici, atunci e clar ca nu se mai justifica existenta citorva localitati cu administrat ii separate, care s-au lipit practic de Bucuresti si au devenit complet dependente de acesta: in primul rind Voluntari, dar si Dobroesti si Chiajna, aflate in interiorul centurii ocolitoare a orasului.

Aceste comunitati ar trebui contopite cu capitala, pentru a consacra si administrativ ceea ce s-a intimplat deja pe teren si a mai limita abuzurile si dezvoltarea necontrolata ce survin atunci cind grupuri punctuale de interese captureaza decizia in primarii mici.

Asa cum se intimpla, de exemplu, cind se permite ocuparea completa cu constructii a malului apelor, precum la Mogosoaia, unde doar faptul ca lacul e prea murdar de la propriile dejectii menajere ii impiedica pe posesorii de vile cu debarcader sa se dea cu ski-jetul vara prin curtea palatului brincovenesc, monument cultural declarat de importanta deosebita in Strategia de Dezvoltare a judetului.

Sau cind se inchid strazi cu bariera si paznic, ceea ce echivaleaza cu privatizarea abuziva a domeniului public. I ntre timp, planurile ramin pe hirtie, unde arata bine, nimic de zis, semn ca nu de tehnicieni ducem lipsa.

Ceea ce nu exista in Ilfov, mai mult decit in alte judete, este leadership-ul, viziunea si forta autoritatilor locale de a-si lua in serios propriile atributii (si bugete) si a arata votantilor ceva concret la sfirsitul mandatelor de patru ani. S i mai lipseste interesul pentru bunul public, adica ala care nu se afla in batatura proprie.

De aceea a ajuns Ilfov cel mai prost guvernat judet din tara, in ciuda faptului ca are cele mai propice conditii si cei mai multi bani.

Marele lui ghinion a fost sa fie condus prea multa vreme de o clica de afaceristi tepari, fotbalisti si aventurieri din linia a treia politicii de Bucuresti, un fel de trupa de strinsura a partidelor, venita aici cu misiunea sa traiasca din prada si sa asigure spatele marilor afaceri ale sefilor nationali.

Or, chiar bine intentionati (ceea ce rar este cazul) optica acestor oameni privind dezvoltarea locala este una kitsch, perfect ilustrata de casele in care stau si bisericile pe care le ridica.

Sau de poza ce troneaza pe pagina de Internet a Consiliului Judetean Ilfov, alaturi de cursul valutar foarte grijuliu actualizat: o tiganie buticareasca vesela, cu dever, un fel de bazar de metropola araba intins de-a lungul strazii principale, cum arata azi intrarea in Bucuresti pe la Otopeni sau Afumati.
Sorin Ionita

Prezent, 17 mar 2006





Certificat Web ziare ziare Stiri Revista Presei