Pretul unui loc in istorie

Singura ambasada din Paris care are o sala de teatru monument istoric apartine Romaniei. Expertii francezi doresc s-o restaureze. Ce sa caute o sala de teatru intr-o ambasada?

Si nu orice fel de sala, ci una construita la sfirsitul secolului al XIX-lea. Batrinii parizieni care locuiesc in vecinatatea ambasadei isi amintesc, probabil, de ce.

Mai stiu citiva experti si ambasadorii nostri care s-au perindat la Paris, daca au fost curiosi sa afle cum a ajuns Romania in posesia unuia dintre cele mai frumoase palate din centrul capitalei Frantei, L’H?tel de B?hague.

In 1939, statul roman cumpara imobilul de la familia B?hague si muta aici ambasada. Primul ambasador roman care a avut resedinta aici a fost Gh. Tatarascu.

Dupa semnarea acestui act istoric de vinzare-cumparare, faimosul L’H?tel de B?hague iese din circuitul lumii mondene pariziene, pentru a intra in diplomatie. Un destin mai bun?

Ambasada cu doua intrari

In nici un caz. Vine razboiul. Franta este ocupata. Romania e aliata ocupantului. Dupa razboi, Romania devine satelit sovietic si isi marcheaza apartenenta prin cladirea noua a ambasadei. Un bloc de cinci etaje, in arhitectura stalinista, asemanator cu blocurile militare din Drumul Taberei.

Noul bloc devine principala cladire a ambasadei cu intrarea oficiala pe rue de l’Exposition. In spate, insa, pe rue Saint Dominique, exista si vechea cladire a ambasadei, cu intrarea ei.

Porti impunatoare din lemn, iar in locul soneriei, un masiv ciocan cu care sa te anunti la intrare. Dupa caderea ceausismului, usa din spate a redevenit usa din fata, la alegerile din Romania. Urna de vot pentru romanii din Paris este instalata in holul palatului. Alte glasuri, alte incaperi, ar fi spus Truman Capote.

Cotidianul, Cristian Teodorescu, 20 mai 2006