<<-- Vezi aici magazinele online recomandate de noi de unde puteti sa sa cumparati cu incredere -->>
flanco tinar depurtat mycloset emag emag fashionup

Presa moldoveneasca intre faliment si prostitutie

Va marturisesc ca am fost tare speriat cand am aflat ca trebuie sa furnizez un training pentru presa scrisa din Republica Moldova. Era a doua oara cand treceam granita din estul Romaniei. Ca orice roman obisnuit nu prea stiam multe de ceea ce se intampla acolo si nici macar nu eram interesat.

Asa ca am cautat pe internet cat se poate de multe informatii si am inceput cu rapoartele de tara, am continuat cu rapoartele despre presa si am citit si tot ce am gasit presa on line. Cum am trait toate etapele istorice de dezvoltare a presei romanesti postdecembriste si cum principiile sunt acelesi am dedus necesitatile de instruire a celor ce urmau sa participe la training.

De asemenea am avut norocul de a avea un co-trainer excelent si de a avea o foarte buna colaborare cu organizatorii: Centru Independent de Jurnalism. Toate presupunerile mele s-au adeverit si in cateva ore planul de training a fost scris.

Cred ca este cat se poate de normal sa fac publice experientele mele si mai ales concluziile la care am ajuns. In primul rand nu sunt un „doctor de ziare” cum se crede, pentru ca „retetele” pe care le-am furnizat sunt mai degraba extrase din greselile pe care le-am facut in presa scrisa sau electronica de 16 ani incoace si ceva mai putin din succese.

Prima data am fost surprins de faptul ca in RM se numeste presa si ceea ce nu este de fapt presa … Monitorul Oficial de exemplu! Sau publicatiile de publicitate! Sau publicatiile de programe TV! … Oameni buni, acestea nu sunt alceva decat concurenti pe piata de publicitate.

In orice manual de jurnalism se explica pe prima pagina ce este presa: „cainele de paza al societatii”! Cu alte cuvinte misiunea noastra este de a atentiona societatea asupra deviantelor realizate de policieni sau de oamenii de afaceri. Ei stiu asta! De aceea ei incerca sa ne cumpere.

Sa ne cumpere ca jurnalisti sau sa cumpere societatile in care activam! Problema este ca in RM nu s-a pus problema ca politicienii sau oamenii de afaceri sa cumpere presa ci invers: noi presa cui ne vindem mai repede, cum ne gasim un stapan mai repede!

Va marturisesc ca aveam impresia de multe ori ca vorbesc in gol despre MISIUNEA PRESEI. Chiar daca atentionam ca trebuie sa cunoastem misiunea data de patronatul societatilor de media … Teoria managementului spune clar ca misiunea oricarui canal media pe langa cea de „caine de paza al societatii” ar putea fi realizarea de profit sau promovarea unor idei.
De ce presa scrisa este aprope de falimentul juridic? Pentru ca este de fapt in faliment contabilicesc, produce pierderi! Motivele sunt cat se poate de obiective! Incepem cu puterea de cumparare a moldoveanului care este cat se poate de mica, fapt ce generaza un consum media foarte mic care duce la paradoxul ca un ziar se vinde cu un pret de doua ori mai mic decat pretul de productie si

distributie! „Afacere burgaresca!” ar zice o veche vorba moldoveneasca …

O alta problema, nu numai in RM, este distributia banilor administratiei centrale sau locale.

Va dati seama ca daca presa nu stie ca este „caine de paza al societatii”, ea nu stie ca poate lua la intrebari administratia, oricare ar fi ea! Si intrebarile nu trebuie sa fie numai pe subiectul „incotro se duc banii statului, adica banii contribuabililor, spre ce ziare se duc …” Trebuie sa vina si intrebarea: „de ce numai anumite societati de distributie de

presa pot sa aiba spatii si altele nu” … Este clar ca aici ma refer la Posta Moldovei si MoldPresa care prin fel de fel de aranjamente si tertipuri sunt in pozitie de monopol pentru a apara anumite interese si anumite publicatii.

Am intalnit intreprinzatori care doresc sa faca treaba mai buna decat susnumitii dar care s-au plans ca primariile le pun bete in roate la obtinerea spatiilor de distributie! Nici un jurnalist nu era interesat de aceasta problema! Fratilor treziti-va si organizati-va pentru ca o vorba veche zice ca numai impreuna puteti reusi!

O alta problema tabu pentru managerii ziarelor este auditarea … Cei de la Centru Independent de Jurnalism au o initiativa laudabila de vreo doi ani, aceea de a organiza un Birou de Audit al Tirajelor. DEGEABA! Toata lumea zice ce bine ar fi sa existe acest birou dau nimeni nu si-l doreste.

Motive? Pai la cat se declara tirajele cui nu i-ar fi frica de publicarea cifrei reale a tirajului? Acum sa va spun sincer cred ca mai bine este o cifra a tirajelor mica dar tare decat una lunga si moale … Ca numai asa agentiile de publicitate ar avea pe ce pune mana! Cu alte cuvinte s-ar realiza o organizare cat de cat a pietei de publicitate si aici este clar: cine are tarie ramane! Dar

nu este de ajuns numai aceasta ecuatie a impartirii banilor in piata de publicitate … Trebuie sa se puna pe picioare si institutia Studiului National de Audienta care si ea contribuie la o impartire dupa merit a banilor din publicitate.

De ce managerii nu vor sa auda de asa ceva, de ce acestia nu vor sa beneficieze de experientele vestului, oricare ar fi el? Pai ar fi trei motive: Primul e mentalitatea “La noi e altfel si nu avem nevoie de experietele voastre!”, mentalitate complet gresita deoarece cel putin eu am trait actualele experiente ale managerilor moldoveni acum 10 ani si daca am ajuns trainer in RM, am

ajuns ca mi-am fracturat de prea multe ori frontalul de pragul de sus si acum ma pazesc din instinct … Cred ca am transmis destul de bine mesajul meu de trainer: NU FACETI CA MINE SAU UITE MIE MI-A IESIT ASTA!

Al doilea motiv ar putea fi: UITE A VENIT SI ASTA SA NE STRICE ARANJAMENTELE! Tot din experiensa stiu ca orice aranjament nu tine prea mult … Si nu uitati dragi confrati ca roata politicii se invarte si ce este valabil azi, sigur maine va fi pe dos!

Un al treilea motiv este calitatea produsului media. Pe cine intrebam care este targetul publicatiei la care lucreaza imi spunea invariabil: 15 – 80 de ani. Aici nu am nimic de comentat, dar stiu ca nu toata lumea poate manca ghiveci in fiecare zi si nu toata lumea vrea sa mearga pe jos.

Un fenomen care mi-a displacut si care m-a deprimat este publicitatea mascata … In cazul de fata dictonul: “Clientul nostrum stapanul nostru” duce spre prostitutie.

Cred ca singura cale de a scapa de aceasta meteahna este de a crea un organism professional de tipul Asociatia pentru Protectia Consumatorului de Media, care sa aibe rolul de a arata cu degetul pe cei care se prostitueaza si care isi bat joc de cititori si de a-i supune judecatii publicului.

Trebuie sa ne punem intrebarea: “Ce este de facut?” Calea este spre profesionalizarea oamenilor care lucreaza in presa: jurnalistul sa fie jurnalist si sa nu fie preocupat de mai stiu eu ce probleme de vanzari, creatia publicitara sa isi aibe locul pe care il merita si sa nu apara mai stiu eu ce jurnalist care sa conceapa materiale publicitare sau lucratorului in distributie –

marketing – vanzari de publicitate sa ii iasa din cap ca este jurnalist! Cum? Scoala ajuta indiscutabil dar experienta imi spune ca trainingurile si schimburile de experienta cu jurnalistii din alte tari contribuie fundamental la schimbarea de atitudine fata de aceasta meserie frumoasa.

In cat timp? Uneori dureaza putin, maxim 2 ani, uneori mai mult! De ce am face-o? Odata si odata profesionalismul va castiga si tanara generatie deabia asteapta sa gresim noi ca sa vina ea sa ne ia locul!

Cosmin Pacuraru

Radio MIX, Cosmin Pacuraru, 11 sep 2006





Certificat WebziareziareStiri Revista Presei