<<-- Vezi aici magazinele online recomandate de noi de unde puteti sa sa cumparati cu incredere -->>
flanco tinar depurtat mycloset emag emag fashionup

Portret de candidat: Traian Băsescu, preşedintele – jucător abonat la stările conflictuale

Adulat în PDL, contestat şi criticat de restul partidelor politice, acuzat de toate relele posibile, de la demagogie la tendinţe autoritare ca şef de stat, Traian Băsescu este singurul din pretendenţii la un mandat prezidenţial deja dat ca sigur în turul doi.

În prezent încearcă să atingă performanţa lui Ion Iliescu, singurul preşedinte postdecembrist cu două mandate consecutive. Adeptul unui limbaj neconformist, dar cu mare priză la public, Băsescu a fost cel care în 2004 căina electoratul că are de ales pentru Cotroceni între doi exponenţi ai fostului regim comunist: el şi Adrian Năstase.

Câştigarea Primăriei Capitalei i-a adus cota de vizibilitate actuală, iar titulatura de “marinar” aruncată peiorativ de rivalii săi politici pare a nu-l fi deranjat niciodată, dat fiind experinţa sa de comandant de navă înainte de 1989. Stilul său direct şi lipsit de diplomaţie l-a făcut să aibă mulţi adversari politici şi nici nu i-a servit pentru digerarea unui mandat prezidenţial liniştit. Spune despre sine că este un preşedinte “jucător ” – adică un preşedinte implicat în problemele românilor, nu unul spectator”. Această implicare i-a adus atât succesul în alegeri, cât şi multe critici din partea unor politicieni şi a unor analişti politici care l-au acuzat de încălcarea prevederilor constituţionale în ce priveşte amestecul în viaţa politică.

Este primul preşedinte al României suspendat din funcţie de Parlament la 16 aprilie 2007 pentru încălcări ale Constituţiei. Este însă reconfirmat în funcţia de preşedinte printr-un referendum naţional, la 19 mai 2007. Apreciat drept un om conflictual care are nevoie de diferende pentru a creşte în ochii electoratului, Băsescu rămâne cel mai combativ candidat în cursa pentru Cotroceni, controversat şi condamnabil în ochii celorlaţi contracandidaţi, cu priză la public şi abonat la băile de mulţime.

Trecut marinăresc

Marinar ca formaţie, în anul Revoluţiei ocupa poziţia de şef al Agenţiei NAVROM din Anvers, fiind apoi promovat director al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Cariera sa în forţele navale şi comerţul exterior avea să ofere subiect de speculaţii şi acuzaţii despre natura relaţiilor sale cu fosta Securitate. Grupul pentru Investigaţii Politice l-a acuzat de colaborare cu Securitatea, invocând existenţa unui registru cu persoanele din rândul PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitatea”, document în care figura şi numele şefului statului. Membrii Colegiului CNSAS au stins ulterior scandalul anunţând că nu există niciun dosar pe numele lui Traian Băsescu.

Preferinţă pentru funcţii publice

Intrat în politică încă de la începutul anilor ’90, Traian Băsescu a trebuit să se mulţumească o vreme cu activarea în eşalonul doi al structurilor guvernamentale. Spre deosebire de Crin Antonescu şi chiar Mircea Geoană, Băsescu a preferat funcţiile publice în diferite guverne în dauna activităţii parlamentare.

În primul Cabinet Roman a deţinut funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor. Este propulsat rapid ca ministru al Transporturilor în cadrul aceluiaşi Executiv, el reuşind o nouă excepţie de la regulă: supravieţuirea în acest post de-a lungul mai multor guverne şi schimbări de putere, inclusiv în perioada CDR.

Tentativă de suspendare a preşedintelui Ion Iliescu

Ca orientare doctrinară, debutul în politica post-decembristă îl face în Frontul Salvării Naţionale condus de Ion Iliescu. Căderea Guvernului Roman, în urma mineriadei din septembrie 1991, a provocat falia dintre el şi Iliescu care avea să se adâncească de-a lungul vremii.

Împreună cu Petre Roman şi alţi fesenişti, Băsescu pune bazele unei alte formaţiuni politice, Partidul Democrat, care se reclamă de doctrină social-democrată. Este ales pe listele acestei formaţiuni ca deputat de Vaslui şi se remarcă prin zelul cu care susţine o iniţiativă eşuată de suspendare din funcţie a preşedintelui Ion Iliescu. Peste un deceniu însă, Iliescu avea să-i plătească afrontul din trecut cu aceeaşi monedă, susţinând efortul “coaliţiei celor 322” de suspendare a noului şef de stat.

În 1996, îşi testează capacităţile organizatorice coordonând campania lui Petre Roman pentru alegerile prezidenţiale. În cadrul celui de-al doilea tur de scrutin, PD îşi manifestă sprijinul pentru candidatura reprezentantului dreptei, Emil Constantinescu. Drept recompensă, PDL este cooptat în noul guvern CDR, iar Băsescu se va dovedi de neclintit din funcţia de ministru al Transporturilor, în timp ce Cabinetele Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu se vor succeda unul după altul. Principala sa realizare în acea perioada este taxa de drum care îi poartă numele. În plină inflaţie, devine celebru cu plăcuţele stradale inscripţionate şi amenajate pe fiecare drum: “Aici sunt banii dumneavoastră”.

Bucureştiul, sub semnul ardeiului

În 2000, Bucureştiul, fief tradiţional al dreptei politice, este martorul unui paradox: Băsescu, un reprezent al stângii, câştigă mandatul de Primar General. În campania electorală semnul electoral al lui Traian Băsescu a fost un ardei iute însoţit de mesaje scurte şi percutante de tipul “Atenţie, vin la Primărie”, sau “Capitala este treaba mea. Treaba ta este să votezi”. Întreaga campanie i-a adus succes în competiţia pentru primărie.

Îşi urcă însă rapid în cap societatea civilă şi ONG-urile de profil după iniţierea operaţiunii de colectare şi limitare a numărului de cîini vagabonzi. Chioşcarii de prin pieţe îi pronunţă numele cu obidă, după ce Băsescu trece la demolarea tarabelor neautorizate la nivelul întregii capitale. Caracterul său conflictual începe să-şi arate semnele. În tot timpul mandatului său de edil al Bucureştiului poartă un permanent război de uzură cu membrii Consiliului General dominat şi controlat de PSD pe care îl foloseşte drept carne de tun pentru justificarea nerealizărilor propriului mandat.

Colaborarea cu Stoica şi Stolojan, bula de oxigen pentru PD

Tot în 2000 devine şi presedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti, iar în 2001 provoacă debarcarea din funcţia de lider de partid a lui Petre Roman invocând scăderea formaţiunii la doar şapte procente sub conducerea fostului tovarăş de drum politic. Este ales lider al PD şi reuşeşte, cu concursul liberalilor Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan, să redreseze treptat partidul intrat pe mâinile sale.

În 2003, împreună cu Stolojan şi Stoica pune bazele proiectului Alianţei D.A. Cu aportul PNL, Băsescu reuşeşte să obţină la alegerile locale din 2004 reconfirmarea ca primar al Capitalei. Îşi regizează inteligent retragerea din acestă funcţie pentru a candida la Cotroceni după scena lacrimogenă a retragerii lui Theodor Stolojan din cursa prezidenţială. Cei doi organizează o conferinţă de presă comună în care Traian Băsescu îşi exprimă compasiunea pentru Theodor Stolojan şi plânge în prime time. Imaginea, inedită în politica românească, face rapid înconjurul ţării prin intermediul televiziunilor.

Dosarul Flota, plimbat de la Ana la Caiafa

În paralel, Băsescu devine protagonistul unuia dintre cele mai importante scandaluri postdecembriste, Dosarul Flota. Din 2003, este cercetat de Parchetul Naţional Anticorupţie, alături de alţi doi foşti miniştri ai transporturilor, Aurel Novac şi Paul Teodoru, pentru abuz în serviciu contra interesului public. În seama sa sunt puse de presa vremii prejudicierea statului prin vânzarea a 16 nave, în perioada 1991-2000. Renunţă în 2005 la propria imunitate parlamentară pentru a se pune la dispoziţia judecătorilor de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie care au demarat procesul în acest caz. ÎCCJ retrimite dosarul la DNA pentru reluarea anchetei, dar în septembrie 2007, în baza unei expertize contabile, se stabileşte că prejudiciul iniţial de 275 de milioane de euro este inexistent. Preşedintele este exonerat de orice acuzaţii, iar Dosarul Flota este închis.

Mandat presărat de lupte de guerillă

Alegerile din toamna lui 2004 îi aduce mandatul de şef al statului, după ce-l învinge în turul doi pe social-democratul Adrian Năstase. În competiţia pentru preşedinţie a fost primul candidat care a atacat piaţa online cu succes, iar campania pentru referendumul care l-a confirmat în funcţie a arătat faptul că acest instrument poate fi eficient în lupta politică.

În scurt timp reuşeşte să-şi antagonizeze colegii liberali, promovând o serie de iniţiative care nu se bucură de asentimentul partenerilor de alianţă: dizolvarea Parlamentului şi declanşarea de alegeri anticipate în paralel cu revizuirea Constituţiei prin adoptarea sitemului legislativ unicameral, ultima temă fiind readusă în prezent în polemica politică şi având deja rezervat un referendum în ziua alegerilor prezidenţiale.

Opoziţia premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu dă startul războiului de guerillă între cele doua Palate, conflict care va marca restul mandatului lui Băsescu la Cotroceni până la alegerile parlamentare uninominale care îi aduc o linişte relativă timp de nouă luni prin instituirea coaliţiei PSD-PDL. Apropierea noului scrutin prezidenţial, dar şi provocările reciproce cu care îşi încearcă forţele cei doi parteneri de guvernare, vor conduce la fisurarea coaliţiei, finalizată cu ieşirea PSD de la guvernare.

Primul preşedinte demis de parlament

La 12 februarie 2007, PSD sesizează Curtea Constituţională despre iniţierea procedurilor de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, pentru încălcări ale Constituţiei. La 19 aprilie 2007, Parlamentul României votează cererea de suspendare pe motiv de neconstituţionalitate, cu 322 voturi pentru , 108 împotrivă şi 10 abţineri. Data desfăşurării referendumului este stabilită pentru sîmbătă 19 mai 2007.

Cu două zile înainte de suspendarea din Parlament, preşedintele Băsescu declară că va demisiona “la 5 minute” dacă Parlamentul îl va suspenda. Ulterior spune însă că s-a răzgândit motivând că “o demisie ar fi accentuat criza politică până în iulie-august”. Referendumul are loc pe 19 mai 1997, iar rezultatele îi sunt favorabile lui Traian Băsescu. În urma votului este reconfirmat în funcţia de preşedinte al României.

Familia, situaţia locativă şi trecutul, puncte vulnerabile

În timpul mandatului său prezidenţial, Băsescu devine ţinta predilectă a atacurilor politice, dar şi a unor acţiuni instrumentate de autorităţile abilitate. În 2007, acuzaţiile de prejudiciere a statului în dosarul Flota sunt retrase în cazul său. CNSAS îl absolvă de orice relaţie compromiţătoare cu fosta Securitate, iar Elena Udrea, din postura de avocat, închide rapid o anchetă a Parchetului General care viza o presupusă atribuire ilegală de imobil în strada Mihăileanu, deşi avea o altă locuinţă de protocol. Parchetul General a dat NUP, după ce cu două saptamâni înainte Traian Basescu lansa o serie de comentarii critice la adresa şefului DNA, Daniel Morar.

Necazuri de imagine i-a provocat şi ambiţiile politice ale mezinei sale, Elena Băsescu. Introdusă iniţial pe lista de candidaţi eligibili ai PDL pentru alegerile europarlamentare în defavoarea unor alţi pretendenţi mult mai calificaţi, EBA a provocat un scandal politic, fiind nevoită la final să candideze ca independentă. Scrutinul şi logistica cu care a fost sprijinită din umbră de PDL i-a adus mandatul de eurodeputat la Bruxelles mult visat nu înainte ca de numele său să se lipească sintagma “fata lui tata”.

Nici afacerile celeilalte fiice mai mari, Ioana Băsescu, nu au oferit clipe de linişte preşedintelui statului. Notar de profesie, Ioana Băsescu şi-a achiziţionat un apartament în valoare de 800.000 de euro tocmai în cartierul omului de afaceri Puiu Popoviciu, situaţia dezvăluită de presă în momentul în care şeful statului a avut câteva intervenţii publice în apărarea omului de afaceri care se confrunta cu probleme în justiţie.

În prezent, Băsescu candidează pentru al doilea mandat din postura unui preşedinte care are la Palatul Victoria drept colaborator un guvern PDL demis prin moţiune de cenzură şi un Parlament ostil propunerii sale de nou premier, dar şi intenţiei de a organiza un referendum pentru introducerea sistemului legislativ unicameral şi reducerea numărului de parlamentari de la 471 la doar 300 de reprezentanţi.

CURRICULUM VITAE

Nume şi prenume: Traian Băsescu

Data naşterii: 4 noiembrie 1951

Locul Naşterii:Basarabi, judeţul Constanţa

Stare civilă: căsătorit, două fiice

Studii:

1976 – absolvent al Facultăţii de Navigaţie din cadrul Institutului de Marină “Mircea Cel Bătrân” din Constanţa.

1995 – bursier şi şef de promoţie la Cursurile avansate de management în industria transportului maritim, organizate de Academia Navală Norvegiană,

– deţinător al brevetului internaţional de căpitan de cursă lungă.

Carieră:

Activitate profesională:

1976 – 1981- ofiţer maritim pe nave de mare tonaj ale flotei comerciale NAVROM Constanţa

1981 – 1987- căpitan de cursă lungă, comandat al navelor petroliere de mare tonaj “Argeş”, “Crişana” şi Biruinţa – nava amiral a flotei comerciale a României

1987 – 1989 – şef al Agenţiei NAVROM din Anvers – Belgia

Funcţii publice:

oct. 1989 – oct.1990 – director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor

1990-1991 – subsecretar de stat – şef al Deparlamentului Transporturilor Navale

1991-1992 – Ministru al Transporturilor

1992-1996 – deputat de Vaslui

1996-2000 – Ministru al Transporturilor în guvernele V.Ciorbea, R.Vasile şi M.Isarescu

2000-decembrie 2004 – Primar General al Municipiului Bucureşti

20 decembrie 2004 – prezent- Preşedinte al României

Activitate politică:

1991-1992- Ministrul Transporturilor în Guvernele Roman şi Stolojan

1992-1996 – Deputat al Partidului Democrat şi Vicepreşedintele Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor

1996 – după demisia din Parlament şi renunţarea la imunitatea parlamentară, Director Coordonator al campaniei electorale a liderului PD, Petre Roman

1996-2000 – Deputat PD de Vaslui, Ministrul Transporturilor în Guvernele Ciorbea, Vasile, Isarescu

2000-2001 – Preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat a Municipiului Bucureşti

2001-18 decembrie 2004 – Preşedintele Partidului Democrat

2003-18 decembrie 2004 – Co-preşedinte al Alianţei D.A.





Certificat WebziareziareStiri Revista Presei