Sărbătorită în fiecare an pe 6 ianuarie, Boboteaza este cea mai importantă sărbătoare creştină după Crăciun, când apele se sfinţesc, femeile joacă toată noaptea de ajun, iar destinul iubirii este dezlegat.
Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de credinţe populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a bărbaţilor care încearcă să scoată din apă o cruce aruncată de preot şi obiceiul practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul.
Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.
Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici. La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.
De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de “burechiuşe” sau “urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.
Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. “Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă “Doamne, miluieşte!”. Exista credinţa că, strigând “Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi protejate de boli şi a fi fertile.
Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.
Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit “Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.
Catolicii din Occident celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.
În Franţa, cu această ocazie se serveşte un fel de plăcintă numită “la galette des rois”, care pe vremuri era împărţită în tot atâtea felii câţi comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită “a Bunului Dumnezeu” sau “a Fecioarei”, era oferită primului sărac care apărea în faţa familiei.
Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un rege mag, în interiorul plăcintei, iar cel dintre meseni care va descoperi figurina în porţia sa va fi regele zilei.
În Belgia şi în Olanda există, de asemenea, tradiţia preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franţa. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei îşi alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei şi intră în case pentru a primi mandarine şi bomboane, tradiţie pe cale de dispariţie în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande.
În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii aşteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.
Pentru că s-au încheiat sărbătorile legale şi revenirea la muncă e mai anevoioasă, am ascultat preoţii şi bunicii cu atenţie când povesteau despre ziua Bobotezei şi am constatat că multe dintre tradiţiile asociate acestei sărbători vizează femeile.
Datini creştine
Botezul Domnului (Epifania) este primul moment în care Iisus Hristos s-a arătat omenirii ca Fiu al Domnului, atunci când s-a botezat în apa Iordanului. Cu această ocazie, preotul soseşte în casele credincioşilor şi le purifică, prin stropirea cu agheazmă.
Fetele nemăritate încearcă să fure (de cele mai multe ori preotul le dăruieşte) un fir de busuioc din mănunchiul cu care preotul a stropit casa şi locatarii ei, pentru că se crede că busuiocul, pus în sân, o va ajuta să îşi viseze ursitul. Aceasta se va întâmpla doar dacă fata posteşte în Ajunul Bobotezei şi mănâncă o turtă din opt linguri de făină şi o lingură de sare, frământată cu doar nouă degete.
Fetele care vor să se mărite fac un mănunchi din busuioc din grădina lor, pe care îl pun sub prag înainte să vină preotul. După ce acesta pleacă, se ia buchetul de sub prag şi se pune la oglindă, spundându-se: “câţi au trecut în urma preotului, atâţia peţitori să aibă fata”.
La ţară, în Maramureş, bătrânii spun că nu e bine să arunci gunoiul până nu îţi calcă preotul în casă. Dar, dacă o faci imediat după ce a plecat preotul, vei scăpa de toate relele pentru tot anul.
În Bucovina, tinerii satelor umblă pe străzi mascaţi, ca babe şi moşnegi (strămoşii), colindând pe la toate casele, mai ales pe la cele unde locuiesc fete de măritat. Vizita strămoşilor asigură belşug în casă şi peţitori mulţi fetelor de măritat.
Datini păgâne care au dăinuit până azi
Ziua de 6 ianuarie este propice purificării (credinţă transmisă de la celţi), înlăturării farmecelor şi blestemelor; tot acum, la ţară se stropesc animalele, grajdurile şi grădinile cu agheazmă, pentru a le apăra de rele.
De altfel, în multe sate, femeile fac descântece rostite deasupra apei, care se transmit din generaţie în generaţie şi diferă de la o gospodărie la alta, pentru ca familia şi acareturile să se cureţe de farmece şi rele şi să fie ferite de acestea tot anul.
Vechii greci organizau în această perioadă serbări dedicate zeului Dionysos, la care se bea, însă bărbaţii şi femeile petreceau separat. În zilele noastre, în unele regiuni, imediat după Bobotează, în seara şi noaptea de Sf. Ion se organizează petrecerile femeilor măritate, numite Iordănit.
Femeile din sat se adună în număr mare la casa uneia dintre ele şi aduc preparate gătite de ele, dar mai ales băutură, multă băutură. În această zi specială, regulile ordinii săteşti se suspendă: femeile sunt mai tari decât bărbaţii, petrec zgomotos, ies pe străzi şi iau bărbaţii pe sus, ameninţând că îi aruncă în apă. Bărbaţii trebuie să se răscumpere, plătind preţul cerut de femei în litri de vin.
Acest obicei aminteşte de orgiile greceşti, organizate în cadru religios, în timpul cărora participanţii se lăsau cuprinşi de extazul mistic în urma dansurilor şi manifestărilor frenetice. A doua zi de dimineaţă însă totul reintră în normal şi nevestele de la ţară trebuie şi ele să revină în gospodării, reîncepând un nou an de muncă grea.
Aşa cum bărbaţii se adună şi petrec la Sf. Ion, poate că n-ar fi rău ca şi tu, împreună cu prietenele tale, să încheiaţi Sărbătorile printr-o petrecere de pomină. Mai ales că urmează o perioadă în care ne vom confrunta cu toţii nu doar cu sindromul revenirii din vacanţă, dar şi cu măsurile severe ale Guvernului… aşa că avem nevoie de fiecare strop de bună-dispoziţie pe care ni-l putem oferi!
BOBOTEAZA, TRADIŢII ŞI OBICEIURI
Multe legende şi credinţe româneşti consemnează mitologic sărbătoarea botezului lui Iisus şi Sfântul Ion, de pe 7 ianuarie. Una dintre ele povesteşte că atunci când Ioan Botezătorul a început procesiunea botezării, diavolii s-au arătat în număr foarte mare pe răul Iordanului, pentru a întrerupe ceremonia. Atunci însă Dumnezeu a poruncit preoţilor să sfinţească toate apele, astfel că diavolii au căzut sub gheţuri şi s-au înecat în apă. De aceea, se spune că daca speli în această zi, dai drumul “necuraţilor” să intre în apă.
Iată şi alte superstiţii de Bobotează, precum şi cele mai frumoase obceiuri şi tradiţii care se păstrează şi astăzi în unele zone din ţară.
În ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în dimineaţă aceea după Liturghie. În unele zone, preotul este însoţit de copii ce sună din clopoţei şi cântă colinde speciale despre minunea de la râul Iordan. În ziua această, doar preoţii merg cu colindul din casă în casă.
Ritualul recuperării crucilor din apă este unul dintre cele mai importante. Conform tradiţiei, sunt aruncate în apa mării trei cruci ce vor fi recuperate de tineri curajoşi. Se spune că cel care va recupera crucea de lemn, va fi ferit de boli şi necazuri şi va avea noroc tot anul.
Se crede că în ziua această toate apele sunt sfinţite, de aceea femeile nu trebuie să spele rufe pentru următoarele opt zile până la sfârşitul praznicului. Apa sfinţită luată are puteri miraculoase şi nu se strică niciodată.
Tot în scopul alungării duhurilor necurate, vânătorii şi pădurarii satului obişnuiau să tragă focuri peste ape. De asemenea, se păstrează şi focul de artificii aprins pe dealuri.
De Bobotează nu se dă nimic cu împrumut. La ţară oamenii nu împrumutau nici jăratec sau foc din sobă pe 6 ianuarie.
În satele din nordul ţării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau piftie, grâu fiert şi vin roşu. După masă, acestea cântau şi jucau toată noaptea, iar dimineaţă ieşeau pe stradă şi luau bărbaţii cu forţa la râu, pe care îi ameninţau că îi aruncă în apă. Întreg ritualul poartă numele de “Iordănitul femeilor”.
Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor soţii în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau râu. În noaptea de Bobotează, tinerele îşi legau pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucăţica de busuioc pentru a visa ursitul. De asemenea, se spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărită în acel an. Superstiţia este valabilă şi în cazul bărbaţilor.
Totodată, cine posteşte înainte şi aşază busuioc sub pernă în ajunul Bobotezei are şanse mari să îşi viseze alesul în această noapte.
“Udatul Ionilor” are loc în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care poartă acest nume se pune un brad împodobit, iar acesta da o petrecere cu lăutari. În Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la rău unde sunt botezaţi/ purificaţi.
Despre agheasma adusă de la biserica se crede că este miraculoasă. Sunt suficiente câteva picături de apă sfinţită pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. În schimb, dacă agheasma se strică, se crede că asupra casei a fost aruncat un blestem.
Şi starea vremii capătă semnificaţii magice. Astfel, dacă va bate crivăţul, anul va fi rodnic, daca pomii sunt plini de promoroacă, va fi belşug şi sănătate.
Un alt obicei legat de măritişul fetelor tinere spune să consumi o turtă de făină sărată înainte de culcare. Cel pe care îl visezi că îţi aduce apă este ursitul tău.
În anumite părţi ale ţării se practică ritualul lumânărilor. Într-o farfurie cu apă se pun două lumânări, iar dacă acestea se atrag, fata îşi va uni destinul cu bărbatul iubit.
În Bucovina, de Bobotează se merge cu colindul şi se aprinde “focul de Bobotează”. Când flăcările îşi pierd din intensitate, tinerii sar peste foc pentru a se purifica şi a scăpa de păcate.
Înainte, tinerii ştiau că fetele trebuia să fie peţite până în ziua de Bobotează. În satele din Braşov, se păstrează şi astăzi obiceiul de a merge cu “zăuritul” pe 7 ianuarie, de Sfântul Ion, la persoanele ce poartă acest nume sfant.
Boboteaza, ziua in care apa devine “vie”…
Apa, simbol etern al vietii, al renasterii si al regenerarii, dar si al purificarii, devine un element central al sarbatorii de Boboteaza. In aceasta zi, preotii sfintesc toate apele pamantului si purifica casele credinciosilor, stropindu-le cu agheasma. Se crede ca puterea duhului sfant este atat de mare in aceasta zi incat apele raman sfintite pana la 8 saptamani dupa Boboteaza… Este motivul pentru care se spune in popor ca nu este bine sa speli rufe in cele 8 zile de dupa sarbatoare ori altfel risti sa ‘spurci” apele.botez iisus
Despre apa sfintita in biserici in ziua de Boboteaza se spune ca are proprietati miraculoase si purificatoare, de doua ori mai mari decat cu ocazia altei sarbatori deoarece a fost sfintita prin indoita chemare a Sfantului Duh. Este apa care nu se strica pe tot parcursul anului si care te poate ajuta in caz de boala, necaz si suferinta, este apa care se mentine proaspata si placuta la gust (“vie”) intreg anul, este apa sfintita si vindecatoare cunoscuta sub numele de Agheasma Mare. Ea se pastreaza de aceea la loc de cinste, langa icoana.
Totodata, exista obiceiul de a consuma agheasma mare timp de 8 zile, din ajunul Bobotezei pana la incheierea praznicului, pe 13 ianuarie, iar ulterior in zilele de post, de sarbatoare sau de ajunare. Din apa sfintita se gusta intotdeauna pe nemancate. Batranii spun ca apa sfintita este buna si de deochi, dar si pentru a alunga raul sau crizele de nervi, de frica, de panica, etc.
In acelasi timp, tinerii temerari obisnuiesc sa se scalde in ape deoarece, conform traditiei, vor fi feriti de boli si ghinion tot anul. Inainte de a face acest lucru, exista obiceiul ca preotul sa arunce in apa o cruce. Este momentul in care, conform credintei populare, diavolii ies din ape si fug de-a lungul campurilor si a islazurilor, singurii capabili sa ii vada sau sa ii sfartece fiind lupii. Evita de aceea sa vorbesti urat in aceasta zi si sa nu-i pomenesti pe “necurati” nici macar in gluma daca nu vrei sa atragi asupra ta duhurile rele.
Tot pentru a tine departe duhurile rele si a purifica vazduhul si apele, vanatorii si padurarii satelor au obiceiul de a trage focuri peste apa, iar tinerii pe acela de a aprinde focuri pe dealuri si a sari peste ele atunci cand vapaia se domoleste.
Sarbatoarea Bobotezei
La 30 de ani, a venit Domnul Iisus la Iordan, unde Sfantul Ioan Botezatorul invata si boteza cu botezul pocaintei; Cand a aparut Domnul Iisus pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicand: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29).
Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Domnul Iisus cere lui Ioan sa-L boteze.
Atunci o mare minune s-a savarsit: cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar glasul Parintelui Ceresc din inaltime a rasunat, marturisind: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17).
Intrucat in aceasta zi Iisus s-a prezentat pentru prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului si se sarbatoreste pe 6 ianuarie.
Domnul Iisus a primit acest botez, ca si pe cel al Legii Vechi, taierea-imprejur, „ca sa implineasca Legea si proorocii”, si mai ales pentru ca purta pe umerii Sai pacatele intregii lumi.
Si in intelepciunea Lui negraita, a binevoit a le spala mai intai cu apa in undele Iordanului, El fiind fara de pacat, pentru ca mai tarziu, pe Cruce, sa le spele cu insusi Sangele Sau.
Scufundarea in apa Iordanului prevesteste moartea si Invierea lui Iisus. Prin botez este omorat si ingropat omul vechi, pentru a invia ca om nou, indumnezeit. De aceea, in icoana clasica a Botezului Domnului, malurile Iordanului sunt inaltate, ele cuprinzandu-L pe Iisus ca un mormant.
Din acelasi motiv, botezul copiilor se face prin trei afundari in apa, semnificand cele trei zile petrecute in mormant de catre Mantuitor.
„Aghiasma, apa sfintita prin slujba bisericeasca, se face cand preotul cheama asupra ei puterea Duhului Sfant, pentru ca ea sa aiba puterea a sfinti viata oamenilor si a naturii inconjuratoare, pentru ca ele sa capete binecuvantarea Domnului. Apa este simbolul curatirii sufletesti, a promovarii si a sfintirii vietii. La Botezul Domnului, se face aghiasma mare; aceasta se ia inainte de anafora; se da si celor ce sunt opriti de la Impartasanie, ca intarire spre nadejdea pocaintei, a mangaierii si indreptarii lor pentru viitor (Constitutiile Apostolice VIII, 29).”
„Apa vie” este mereu proaspata nu da semne de alterare sau de invechire pentru ca in ea salasluieste harul divin. Apa se sfinteste de un preot in cadrul unei slujbe si este de doua feluri: aghiasma mica (atunci cand are loc slujba pentru „Sfintirea cea mica a apei”) si aghiasma mare (atunci cand are loc „Sfintirea cea mare a apei” in ziua de Boboteaza).
Aghiasma mica si intrebuintarile sale
Aghiasma mica se sfinteste la inceputul fiecarei luni calendaristice, in biserica sau in casa credinciosilor, in zilele de post pentru ca rugaciunea unita cu ziua respectiva este mai puternica. Aceasta poate alunga duhurile necurate din casele oamenilor, gandurile rele si vindeca somnul de visele neodihnitoare.
Oamenii credinciosi care beau aghiasma primesc har, binecuvantare iar sufletul si trupul lor se vindeca de pacate, se curata de ganduri rele si se sfintesc. Se mai spune ca aghiasma mica aduce inmultirea castigului si goneste bolile trupesti.
Preotii sustin ca acei credinciosi care sufera de boli ale trupului trebuie sa posteasca, sa bea aghiasma in fiecare zi pe nemancate, dupa rugaciunea care le curata sufletul si sa-si faca semnul crucii de trei ori, scrie garbo.ro.
Aghiasma mare si beneficiile sale
Slujba de sfintirea a aghiasmei mari are loc de doua ori pe an: in ajunul si in ziua de Boboteaza. Pentru ca slujba de sfintire este atat de rata, o parte din aghiasma mare este luata acasa de catre credinciosi si o alta parte este pastrata in Altar tot anul, fara ca apa sfintita sa cunoasca semnele alterarii din cauza trecerii timpului. Preotii folosesc aghiasma mare in slujbele de botez, la sfintirea bisericilor, la curatarea fantanilor, la scoaterea raului sau a vraijilor din oameni, la exorcizari, la sfintirea caselor, a viilor infestate, a hainelor bisericesti etc.Aghiasma: beneficiile biblice pentru sanatate si purificare ale apei sfintite
Ea are o putere de sfintire mai mare decat cea mica, purtand in sine darurile sfinte ale Duhului Sfant. Adesea au fost cazuri in care aghiasma mare a savarsit adevarate minuni, a videcat credinciosii de boli grave si i-a aparat de rele.
Apa sfintita in Biserica Catolica
La catolici, la intrarea in biserica se gaseste un vas cu apa sfintita in care credinciosii isi trec degetele si fac semnul crucii. Se spune ca acest ritual ar fi pentru reinnoirea credintei, pentru curatarea de pacate si pentru protejarea de spiritele rele. Biserica Catolica se refera la aghiasma mai mult ca la apa sfintita care inlatura puterile malefice iar in Evul Mijlociu credeau ca puterile ei sunt atat de mari incat era pastrata si pazita cu foarte mare atentie pentru a nu fi furata si folosita in ritualurile vrajitoarelor.
7 tradiţii de Bobotează care îți aduc noroc tot anul
Anual, pe data de 6 ianuarie, sărbătorim botezul lui Iisus Hristos sau Boboteaza. La fel ca în cazul tuturor celorlalte sărbători de peste an, şi de Bobotează creştinii ortodocşi respectă anumite tradiţii şi obiceiuri păstrate din generaţie în generaţie. Eşti curioasă cum poţi aduce bunăstarea în casă şi cum te poţi feri de necazuri în anul care vine? Iată câteva dintre cele mai importante tradiţii de Bobotează.
1. Fetele nemăritate îşi visează ursitul
În ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie, fetele nemăritate care vor să îşi afle ursitul leagă un fir roşu de mătase şi o crenguţă de busuioc sfinţit la degetul inelar şi pun o altă crenguţă de busuioc sub pernă. Se spune că bărbatul pe care îl visează le este predestinat.
Pentru ca ritualul să aibă efect, este bine ca fetele nemăritate să ţină post şi să spună rugăciuni în ajunul Bobotezei.
2. Femeile nu spală rufe
O altă tradiţie de Bobotează spune că în această zi sfântă, precum şi în următoarele 7, femeile nu au voie să spele rufe, pentru a nu atrage necazuri în familie. De Bobotează, preoţii sfinţesc apele şi împart agheasmă credincioşilor, iar spălarea hainelor murdare ar însemna spurcarea apei.
3. Femeile care iau agheasmă se vindecă de sterilitate
Potrivit tradiţiei, femeile care nu pot avea copii trebuie să bea agheasmă de la Bobotează pentru a se vindeca de sterilitate, întrucât apa sfinţită are puteri tămăduitoare.
4. Credincioşii nu dau bani cu împrumut
De Bobotează, se spune că nu este bine să dai bani cu împrumut, întrucât aşa vei face tot anul şi rişti să atragi paguba materială în casă. Bătrânii spun că în această zi de sărbatoare este bine să te fereşti de orice împrumut, fie că dai, fie că iei.
5. Credincioşii pregatesc o masă îmbelşugată
La fel ca de Crăciun, şi de Bobotează este musai ca masa să fie îmbelşugată. În ajunul Bobotezei, gospodinele pregătesc 12 feluri de mâncare, pentru a avea masă bogată tot anul. Coliva, bobul fiert, fiertura de prune, sarmalele umplute cu crupe, “urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borşul de peşte, peştele prăjit, plăcintele de post umplute cu tocătură de varză acră şi plăcintele cu mac nu trebuie să lipsească de pe masă în ziua de Bobotează.
6. Credincioşii nu mănâncă până ce alimentele nu sunt sfinţite
Conform tradiţiei, de Bobotează nimeni nu mănâncă bucatele preparate până ce preotul nu vine să sfinţească locuinţa şi mâncarea. În această zi, este bine ca fiecare persoană să strige “Chiralesa”, care în limba neo-greacă înseamnă “Doamne, miluieşte”. Odata ce strigă cuvântul, se spune că persoana respectivă capătă puteri şi este ferită de rele până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).
7. Credincioşii beau agheasmă pentru a fi sănătoşi tot anul
Se spune că persoanele care vor să fie ferite de boli tot anul trebuie să bea agheasmă in fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, timp de 8 zile de la Bobotează şi în zilele de sărbătoare şi de post. Despre agheasmă se spune că poate ameliora durerile şi poate vindeca anumite boli grave, dacă bolnavul crede în puterea ei tămăduitoare.