JOIA MARE, traditii si obiceiuri. Ziua in care cerurile se deschid si spiritele coboara printre cei vii

In Joia Mare, cea de-a patra zi din Saptamana Patimilor, in mai multe localitati din Dolj se intalnesc numeroase practici de pomenire a mortilor precum varsatul ritual al apei sau focurile mortilor, relateaza Agerpres.

“Aflandu-ne in Saptamana Mare, sau Saptamana Patimilor, este firesc sa intalnim numeroase practici de pomenire a mortilor (aprinderea focurilor rituale, ofrandele alimentare si materiale aduse – colacul, oala, lumanarea), care se petrec in ziua de joi dinainte de Pasti (a saptea saptamana a Postului Mare), zi cunoscuta sub denumirea de Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joia Verde, Mosii de Joimari, Joimarica). Se spune ca in noaptea de Joia mare se deschid mormintele, cerul, usile Raiului si ale Iadului, iar spiritele celor morti se intorc la casele lor spre a petrece Pastile printre cei vii.

Citeste si: Lumina Sfanta – fosfor alb sau minune divina?

Mortii reveniti pe la vechile lor locuinte raman printre ai lor pana la inaltarea Domnului Iisus Hristos, zi in care se fac pomeni, iar acestia se intorc de unde au venit, dimpreuna cu colacul si cu oala cu apa pe care le-au primit de pomana”, a declarat Amelia-Loredana Etegan, managerul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Dolj.

Aprinderea in Joia Mare a focurilor rituale este o practica intalnita mai ales in satele din nord-vestul judetului Dolj, la confluenta cu judetul Mehedinti, ajungand pana dincolo de granita, la romanii din Timocul Sarbesc.

“Intrucat la Joia Mare, cand sosesc mortii, nu este atat de cald, se aprind focuri pentru fiecare mort, in curtile sau gradinile caselor, pe mormant sau langa mormant, sau pentru toti mortii laolalta, in curtea bisericii sau la cimitir. ‘Focurile mortilor’ incearca sa mentina un echilibru intre lumea celor vii si lumea celor morti: focurile se aprind din lemnele unor arbori sacri, asociati cultului stramosilor: se foloseste bozul uscat, lemnul de alun, rupte cu mana si nu taiate cu securea”, a spus Amelia Etegan.

In unele localitati cum este Ohaba din comuna Melinesti, miercuri seara, in curtile caselor se aseaza cate o masa pe care se pun colaci si cani cu apa, iar in jurul mesei sunt puse scaune si se aprinde focul, se impart colaci si apa pentru mortii casei respective in timp ce arde focul. A doua zi dimineata, pana la revarsatul zorilor, femei cu oala cu tamaie si bratul plin de boji sau coceni de porumb merg la cimitir unde aprind focuri la fiecare mormant.

Potrivit Ameliei Etegan, deosebit de zona de nord a Doljului, in sudul judetului este intalnit un altfel de obicei traditional practicat tot in dimineata zilei de Joia Mare – varsatul ritual de apa.

Femeile din Bechet, spre exemplu, isi pregatesc dinainte locul ales pentru varsatul apei, pe malul Jietului, loc curat, pe care il marcheaza cu nuiele din salcie verde, indoite in arcade si infipte in pamant. in dimineata de Joimari, insotite de cate o copila de 10-12 ani, merg la locul stabilit cu o galetusa si o ulcica spre a savarsi ritualul varsarii apei, atat pentru cei morti, cat si pentru cei vii.

Fiecare mort este strigat pe nume si primeste ulcica cu apa aruncata din Jiet pe sub arcada de salcie. Apoi sunt puse lumanari aprinse in niste trochite care se aseaza pe apa Jietului si sunt purtate pe valuri.

Alte lumanari se aprind pe nisipul apei avand acelasi rol ca si focurile aprinse la morminte: sa incalzeasca mortii, sa le deschida calea venirii pe pamant in zilele de Pasti. De aici, femeile impreuna cu fetitele merg la cimitir cu galetile cu apa si cu colacii pe care i-au pregatit special si-i impart impreuna cu produse de post.

Totoodata, in credinta populara, cine doarme in aceasta zi, Joia Mare, va fi lenes tot anul. De asemenea, se spune ca aceste persoane nu vor reusi sa duca un lucru la bun sfarsit, chiar daca sarcina e una destul de usor de indeplinit.

In Olt, De Joia Mare, se varsa cate o galeata cu apa pentru fiecare mort

Joia de dinaintea Pastelui, cunoscuta sub numele de Joimari, este ziua in care, potrivit credintelor populare, se deschid mormintele si se intorc acasa spiritele mortilor. Tot la Joimari, in satele din sudul judetului Olt, se aprind tulpini uscate de boz in gospodarii, pentru a alunga astfel Joimaritele, niste fete rele ce trec dimineata pe la gospodinele lenese pentru a le pedepsi.

Potrivit etnografului Claudia Balas din cadrul Muzeului Judetean Olt, in ziua de Joimari, la sate, femeile merg la morminte, le curata, aprind focuri si impart cani pline cu apa, bucate si flori. “Exista credinta ca spiritele mortilor vor sta acasa pana la Duminica Mare (a Rusaliilor), cand cu greu se intorc in morminte. In sate precum Valcele, Bucinisu, se bocesc mortii si se aprind focuri la care se crede ca vin mortii sa se incalzeasca”, a relatat Claudia Balas.

In unele sate asezate in apropierea Oltului exista obiceiul ca in dimineata zilei de Joimari, inainte de rasaritul soarelui, grupuri de fete sa mearga pe malul Oltului, unde alegeau locuri pe care le marcau cu crengute de salcie si flori, langa care infigeau lumanari aprinse. Fiecare fata lua apoi apa cu galeata din Olt, se inchina si spunea: ‘Sa-i fie lui…(numele unei persoane decedate din familie)’, apoi rasturna apa din galeata la baza ramurii de salcie. Se varsa cate o galeata cu apa pentru fiecare mort. Pentru practicarea obiceiului erau alese doar fete caste, pentru ca apa varsata de ele sa fie primita de morti, potrivit etnografului.

In sudul judetului Olt, se crede ca gospodinele lenese vor fi pedepsite de Joimarite, niste femei rele care vor parli parul si mainile leneselor, iar pentru a le alunga in gospodarii se aprind focuri din tulpini uscate de boz.

Tot in satele din sudul judetului Olt se practica de Joimari un obicei numit “Cata-mata”. Astfel, cete de trei-patru copii cu varsta de pana la 10 ani insotiti de un barbat plecau la colindat cu un cos in mana, din usa in usa, cantand un cantec traditional :’Cata Mata tors-ai caltii, doua oua incondeiate la Marita pe perete’. Obiceiul face referire la toarcerea caltilor de lana si la harnicia fetelor. În schimbul cantatului, copiii primeau cate un ou rosu


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *