Cel mai abrupt declin de o zi din istoria Wall Street s-a produs în 1987. Criza asiatică a avut loc în 1997. Iar cea mai dramatică criză mondială de la Marea Depresiune a început în 2007. 2017, anul care urmează, se termină cu cifra 7. Va aduce el o nouă criză?
Ideea este că unele dintre premisele următoarei crize încep să prindă contur, scrie Bloomberg.
Fondul Monetar Internaţional pare să fi prezentat corect ceea ce se întâmplă în ultimul său raport emis în octombrie. Raportul nu trage un semnal de alarmă, însă creionează motive de îngrijorare. Riscurile pe termen scurt s-au atenuat, spune FMI, indicând redresarea preţurilor materiilor prime, care ajută unele pieţe emergente cheie, cât şi perspectiva unor politici monetare mai relaxate pe pieţele dezvoltate.
Însă, arată FMI, “riscurile pe termen mediu continuă să crească”. Fondul citează climatul politic agitat, instituţii financiare fragile pe pieţele dezvoltate şi datorii corporate ridicate pe pieţele emergente.
Riscurile se pot intensifica pe o perioadă înainte de a declanşa o criză. Ceea ce este sigur este că datoria, factorul declanşator al aproape tuturor crizelor financiare, este în creştere rapidă.
La 225% din PIB-ul mondial, datoria combinată publică şI privată din afara sectorului financiar “se situează în prezent la un maxim istoric”, spune FMI.
Băncile lumii sunt în cea mai mare parte mai solide acum decât erau în pragul ultimei crize financiare, însă există excepţii importante, cum ar fi Deutsche Bank şi băncile Italiei.
În SUA de asemenea investitorii nu par să considere marile bănci drept mai sigure acum decât înaintea ultimei crize, potrivit unui raport emis de fostul şef al Trezoreriei americane Larry Summers şi Natasha Sarin, o absolventă de Harvard. Preţurile acţiunilor marilor bănci americane sunt scăzute, ceea ce sugerează că într-o criză acestora le-ar fi dificil să-şi plătească datoriile prin lichidare de active.
Dobânzile ultramici complică şi mai mult situaţia băncilor.
Şi totuşi, indiferent de presiunile suferite de băncile convenţionale, acestea constituie probabil un risc mai redus decât sistemul bancar din umbră, spune Vincent Reinhart, economist-şef la Standish, divizie a BNY Mellon.
Însă China reprezintă poate cea mai de temut sursă de risc. Expansiunea acesteia a fost generată de o creştere rapidă, nesustenabilă, a creditării companiilor şi gospodăriilor, potrivit lui Tom Orlik, economist Bloomberg Intelligence.
Băncile chineze reprezintă “cel mai mare risc, un posibil detonator”, spune Samuel Malone, de la Moody’s Analytics. Sistemul bancar din umbră al Chinei este uriaş şi slab înţeles, iar pierderile pe care le-ar putea suferi acesta ar putea fi transmise rapid către băncile convenţionale.