Viața nefericitei sirene, ce a fost ulterior cunoscută sub numele de “Sirena din Purmereer”, a fost descrisă în cartea „Marea Magică” scrisă de A. Van Hageland. Iată povestea ei:
În 1403, în apropiere de Eden, în Țările de Jos, două tinere fete plecate să cumpere lapte găsesc o sirenă în malul unui canal. Ea era acoperită de părul lung, avea pe corp spumă și plante verzi, nu spunea niciun cuvânt, dar părea că suspină.
Ea a fost curățată de noroi, spălată și îmbrăcată. Mânca și bea exact ca o ființă umană, dar își dorea și cânta mereu să se reîntoarcă în elementul ei natural, apa. A fost transportată de la Eden la Harleem. Apoi a fost învățată chiar să-și coasă, dar minunata fată rămânea mereu într-o deplină tăcere.
Când a murit, după 17 ani, deși nu fusese botezată, au îngropat-o totuși într-un cimitir, pentru că, așa cum mărturisea o văduvă la care locuise, manifestase sentimente pioase. În spiritul mentalității rigide de astăzi, am putea spune că a fost vorba doar de o sărmană surdo-mută.
Pentru cei sceptici care însă ar dori să se convingă, există chiar o pictură a acestei sirene, ce a fost expusă la curtea regală a Țărilor de Jos, în care este evident aerul ei straniu, de ființă venită dintr-o altă lume. Există, de asemenea, un monument construit în memoria sa. Acolo poate fi văzută inscriptia următoare: „Această statuie a fost ridicată într-o singură zi în amintirea celei care a fost sirena din Purmereer.”