Banalul Paracetamol, medicamentul cu cel mai mare deficit în pandemie: 20 de țări din UE au raportat lipsa lui
Chiar dacă mai rar, se întâmplă și la case mai mari – 20 de țări din UE au raportat, în ultimele luni, lipsa banalului Paracetamol, medicamentul cu cel mai mare deficit în pandemie, arată Dragoș Damian.
În plus, atrage atenția Dragoș Damian, “degeaba am spus că România are o rată a importurilor de medicamente de 90%, ceea ce o face captivă și șantajabilă, nimeni nu a dat importanță.”
“A fost nevoie de pandemie pentru trezire”
Reporter: Din informațiile dumneavoastră, ce medicamente esențiale nu se găsesc în acest moment în România și care sunt soluțiile? Se vorbește mult despre o criză a medicamentelor pentru pacienții cu diabet, despre criza Euthyrox, care lipsește în continuare, încep să dispară din farmacii și medicamente din protocolul de tratare a COVID-19.
- lipsa alinierii la nivelul UE a politicilor publice cu privire la medicamente.
- supra-reglementări care s-au dovedit în timp inutile, păguboase, introduse fără perioade de tranziție sau întârzierea introducerii unor reglementări care să crească competitivitatea fabricilor din UE.
- reglementări fără viziune pe termen lung și cu consecințe transnaționale luate la nivelul guvernelor statelor membre.
Acesta este și motivul pentru care “uriașul” UE s-a trezit și pare că dorește să schimbe ceva. Dar…
Și asta este a treia parte a răspunsului: a fost nevoie de pandemie pentru trezire. Fără să mă pricep la politici publice europene, eu cred că este și meritul personal al președintelui în exercițiu al UE, care a înțeles mesajele date de asociația europeană a producatorilor de medicamente generice și biosimilare, Medecins for Europe, și a început reformele în zona de sănătate la modul general și în cel al medicamentelor, în mod specific, așa cum am arătat mai sus.
“Nu a existat un interes real al autorităților de a comunica cu fabricanții de medicamente din țară”
Reporter: Pornind de la programele de guvernare publice ale partidelor pe domeniul sănătății, cum se vede interesul pentru sprijinirea producției interne de medicamente în următorii 4 ani, având în vedere că țara noastră se confruntă frecvent cu crize ale unor medicamente esențiale?
Iar de cealaltă parte, nu a existat un interes real al autorităților de a comunica cu fabricanții de medicamente din țară, discuțiile din prezent sunt mai degrabă reactive la problemele lipsurilor de medicamente de după pandemie. Au fost câteva contacte recente la nivel de grupuri de experți, dar fără a exista o strategie serioasă îndreptată spre o politică sustenabilă, de exemplu, de a fabrica anumite medicamente în țară si de a solicita UE să le contracteze și pentru cetățenii europeni. Autoritățile, din păcate, nu au pe lângă ele specialiști din zona producției de medicamente, au mai degrabă consultanți pe care eu îi numesc “agenți dubli”, care lucrează pe lângă partidele politice dar sunt și pe statele de plată ale unor companii farmaceutice internaționale. Deci avem de a face cu o consiliere părtinitoare a liderilor politici în ceea ce privește necesitatea unei strategii a medicamentului bazată (și pe) producția în plan local.
“În martie 2020, sistemele sanitare s-au prăbușit și s-a manifestat în toată splendoarea ei dependența SUA și UE de producătorii asiatici de materii prime”
Reporter: De ce este necesar ca producția internă de medicamente să fie sprijinită de către statul roman?
Dragoș Damian: Producția de medicamente este sprijinită într-un fel sau altul de toate statele industrializate din lume. Ce nu înțelegem noi în România este că nu vorbim aici doar de accesul pacienților la medicamente, ci de o industrie în care cercetarea & dezvoltarea, inovarea, digitalizarea, etc. – adica progresul tehnologic – sunt la ordinea zilei și de un aport economic strategic de multe miliarde de Euro la PIB-urile acelor state.
Dar în UE schimbările nu se opresc aici. După o “aterizare forțată”, UE s-a dezmeticit în sfârșit și a realizat că pericolul dispariției medicamentelor ieftine, de primă necesitate în ambulator și spitale sau în schemele de tratament ale bolilor grave, este foarte mare. Așa că începe să pună la punct un plan de sprijinire a producției de medicamente ieșite de sub patent în interiorul UE, dar pe lângă asta începe să adopte o serie de măsuri privind:
- accelerarea aprobării înregistrarii anumitor medicamente,
- revizuirea politicilor de prețuri,
- analiza efectelor exporturilor paralele de la țările din Est către cele din Vest,
- alinierea evaluării tehnologiilor medicale și a protocoalelor terapeutice,
- regândirea politicilor de protecție a patentelor pentru medicamentele cu o singura sursă, etc.
“Românii merită mai mult”
Reporter: Ca reprezentant al celui mai mare producător de medicamente din țară și al Patronatului Producatorilor Industriali din România (PRIMER), ați avut discuții pe această temă, dumneavoastră și colegii din industrie, cu reprezentanți ai partidelor politice care au lucrat la programele de guvernare pentru următorii 4 ani?
Dragoș Damian: Începand cu acest an am avut o serie de întâlniri cu partidele politice, dar au rămas la nivel de principiu, și în anumite situații eram într-o discuție de genul: “Tu ce vrei să faci?” “Nu știu, dar tu ce vrei să faci?”. Am dat câteva sugestii foarte practice unde statul să pună umărul și să-și exercite influența la nivel de UE:
Fabrica din Iași să devină exportator net de antibiotice pentru toată UE.
Cele 3 situri din București care produc Paracetamol să devina hub-uri de producție pentru întreaga UE – nu știu dacă se știe asta, dar cel mai mare deficit în pandemie a fost cel de Paracetamol, 20 de țări din UE au raportat într-un centralizator lipsa acestui medicament.
Situl de fabricație de perfuzabile, în curs de construcție la Timișoara, și cel din București, să devină centre de producție pentru UE.
Oricărei fabrici din țară să i se dea o autorizație specială pentru a produce controlat medicamente hormonale și cortizonice (care trebuie produse în condiții speciale).
Institutul Cantacuzino să intre într-un parteneriat tehnologie, de licențe si rețete cu un producător asiatic de biotehnologie – cei mai mari producători de profil sunt în Coreea de Sud, China și India – și astfel să beneficieze de asistență în producția pentru uz domestic de vaccinuri și preparate biosimilare.
Nu este simplu, dar nu este imposibil dacă avem o foaie clară de parcurs. Dacă nu implementăm noi în România cele de mai sus, alte țări o vor face. Guvernul austriac alocă 50 de milioane de Euro pentru a transforma un producător local în centru european în producția de antibiotice.