Cine a fost femeia care a condus Moldova – unica in istoria Romaniei

Cea mai frumoasă soţie de domnitor şi singura femeie care a ajuns pe tronul Moldovei a fost Elisabeta Movilă. O fire extrem de ambiţioasă, pentru a ajunge la tron, a pus la cale otrăvirea cumnatului. A avut parte de un destin crunt şi a sfârşit violată de turci în harem.

Aprigă, frumoasă şi ambiţioasă, aşa o evocă istoricii pe singura femeie care a reuşit să conducă Moldova ca regenta a fiilor săi urcaţi pe tron la numai 14 ani.

Fiica nobilului Toma Csomortany din Transilvania s-a născut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi s-a căsătorit cu Ieremia Movilă în 1591, în Polonia. Ambiţia Elisabetei l-a împins de la spate pe soţul Ieremia Movilă, care a părăsit viaţa paşnică de care avea parte în Ustie, în Polonia, pentru a ocupa tronul Moldovei.

A reuşit să urce pe tron cu ajutorul polonezilor, alungându-l pe Răzvan Vodă în 1595. Elisabeta s-a stabilit şi ea cu copiii la curtea de la Iaşi, un an mai târziu.

Când Mihai Viteazul a ocupat Iaşiul şi a luat în stăpânire Moldova, Movilă şi Elisabeta s-au văzut nevoiţi să părăsească curtea domnească. Abia în 1601, după moartea lui Mihai, Movilă revine pe tron şi Elisabeta se vede instalată doamnă a Moldovei.

”Elisabeta Movilă a fost cea mai frumoasă doamnă pe care a avut-o Moldova. A fost şi una dintre cele mai ambiţioase, de au comparat-o istoricii noştri cu domna Chiajna. Îi lipsea însă agerimea minţii, pătrunderea clară a situaţiunilor şi repeziciunea în hotărâri. Nu era inteligenţa ei la înălţimea ambiţiei care o rodea, ceea ce îi va pricinui, de altfel, căderea ei”, povesteşte istoricul C. Gane în volumul ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.

Elisabeta şi-a măritat cele patru fiice din interes, urmărind ca prin alianţele maritale să-şi asigure sprijinul polonezilor. Pe Ecaterina Margareta a măritat-o cu principele Samuel Corecki, pe Maria cu contele Ştefan Potocki, pe Chiajna cu ducele Mihai Wisznoviecki şi pe Ana cu hatmanul Stanislas Potocki. Căsătoriile au avut loc în timpul celei de-a doua domnii a lui Movilă.

Ieremia Movilă a murit în 1606, răpus de boală. Elisabeta a rămas văduvă cu trei băieţi Alexandru, Constantin şi Bogdan. Pentru primii doi văduva visa moştenirea tronului Moldovei.

Socoteala ambiţioasei Elisabeta nu s-a potrivit însă cu planurile lui Simion Movilă. Doamna se aştepta să îl urce pe tron pe Constantin, care avea doar 14 ani, şi prin această mişcare ea să devină, astfel, prima doamnă a Moldovei.

Planurile i-au fost încurcate de fratele lui Ieremia, Simion, care domnea peste Ţara Românească şi avea aspiraţii asupra Moldovei. Simion se duşmănise cu Irimia în timpul vieţii, iar soţia acestuia Marghita, o femeie la fel de ambiţioasă, era un adversar redutabil pentru Elisabeta. Tronul Moldovei a fost ocupat de Simion, dar Elisabeta nu a renunţat. Simion Movilă a murit otrăvit la scurt timp după ce s-a urcat pe tronul Moldovei.

Potrivit cronicilor vremii, Elisabeta a a fost cea care l-a otrăvit pe Simion, decisă să-şi urce fiul de 14 ani pe scaunul de domnitor.

După moartea lui Simion, pe tron a fost urcat, prima dată, fiul acestuia, Mihăilaş. Elisabeta nu a acceptat pierderea tronului pe care îl voia pentru fiul ei şi, cu ajutorul unei oşti poloneze, şi-a înfrânt rivalii şi şi l-a instalat pe tron pe Constantin, care avea numai 14 ani.

Domnia lui Constantin a durat pînă în 1611, cînd a fost alungat de pe tron de Ştefan Tomşa. Ambiţia Elisabetei a mers mai departe. L-a aruncat pe Constantin în lupta pentru tron, tot cu ajutor de la polonezi. Şi-a văzut fiul murind în lupta pentru Moldova când a fost luat prizonier de tătari şi s-a înecat în Nistru.

În 1615, tot cu ajutorul polonezilor, l-a pus pe tronul Moldovei pe celălalt fiu, Alexandru, care tocmai împlinise 14 ani.

” Elisabeta, din nou doamnă a Ţării Moldovei, îndruma paşii tânărului voievod, judeca pricinile la Divan, ajuta pe călugării catolici, parcă între diferitele domnii ale fiilor ei, vremea nu s-ar fi strecurat. Şi din nou se credea stăpâna Moldovei pe viaţă”, mai spune istoricul C. Gane.
Visul Elisabetei s-a spulberat în 1616, când turcii au atacat Moldova, pentru a-l instala pe tron pe Radu Mihnea. Oastea Elisabetei şi turcii care veniseră cu firmanul de numire al lui Radu Mihnea în locul fiului ei s-au luptat la Drăcşani.

Sfătuită să fugă de la locul de luptă, când oastea română era la un pas să piardă bătălia, Elisabeta a refuzat. A fost violată de turci şi luată prizonieră, împreună cu cei doi fii, Alexandru şi Bogdan. Se spune că, disperată de ruşine trăită, doamna Moldovei şi-ar fi tăiat părul chiar în carul care o ducea prizonieră la Constantinopol.

”Pe marginea drumului stăteau înşiraţi boierii moldoveni, care nu-şi părăsiseră Doamna pînă în clipa din urmă şi care, prinşi, fuseseră acum opriţi de Radu Voda Mihnea. Cînd îi zări, înnebunită, Doamna le răcni, lăcrămînd, acele grozave cuvinte: Boieri, boieri, ruşinatu-m-au păgînul!”. Poruncind căruţaşului să oprească, Doamna ceru nişte foarfece, şi, tăindu-şi părul, acolo pe drum, în văzul tuturor îl dete unuia din boieri, cu rugămintea să-l aşeze la mănăstirea Suceviţa, pe lespedea de mormînt a soţului ei Eremia Voda”, descrie istoricul în ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.

Doamna Elisabeta a fost ”turcită” şi dusă în haremul sultanului Ahmed I. Fiul Alexandru a fost silit să treacă la Islam, dar a murit în urma circumciziei. Bogdan, cel mai mic fiu al Elisabetei, a ajuns paşă în armata otomană. Cronicile nu mai consemnează nimic despre viaţa ambiţioasei doamne şi nici data morţii. Nu se ştie unde a fost înmormîntată.