După gafele şi exprimările nefericite din discursurile susţinute recent la Bruxelles, jurnalista Cristina Ţopescu, la bază filolog, s-a oferit să o ajute pe Dăncilă pentru a evita „să ne mai facem de râs în faţa întregii Europe“.
Textul s-a viralizat în scurt timp, însă nu toată lumea l-a apreciat, printre contestatari numărându-se şi realizatoarea postului public Marina Almăşan. Într-un text publicat pe site-ul femeide10.ro şi intitulat „Cristina Ţopescu versus Viorica Dăncilă… sau Ce pot învăţa filologii de la primul ministru al României“, prezentatoarea afirmă că gestul Cristinei Ţopescu nu este decât o încercare de „a ieşi de sub conul de umbră al ultimilor ani“.
Precizând încă de la început că „nu este o pledoarie pro-Viorica Dăncilă“, dar recunoscând în acelaşi timp că nici nu se află în tabăra adversarilor premierului, „ba chiar dimpotrivă“, Marina Almăşan subliniază că reacţia ei ţine de „o chestiune morală“.
Totodată, prezentatoarea îl invocă pe tatăl Cristinei Ţopescu, regretatul comentator sportiv Cristian Ţopescu, despre care afirmă că a fost „unul dintre modelele mele în televiziune“.
„Zilele trecute, Facebook-ul mi-a adus sub nas o postare a unei persoane pe care o simpatizam. Poate şi prin prisma faptului că tatăl său a fost unul din modelele mele în ale televiziunii. Colega mea de breaslă, Cristina Ţopescu, dorindu-şi, probabil, să iasă de sub conul de umbră al ultimilor ani, îşi oferea, în scris, pe pagina sa de socializare, serviciile de «meditator» pro-bono, pentru primul ministru al României. (…) Dezvelind însă spusele domnişoarei Ţopescu de haina veninoasei ironii, m-am căznit în zadar să rimez cu vreuna din spusele sale… N-am reuşit decât să mă întristez şi să-mi găsesc alinare în faltul că, plecat prea departe, tatăl său nu va fi atins de aceste inepţii“, a notat Marina Almăşan.
Ea a continuat prin a sublinia că visează ca România să fie condusă „de politicieni care nu neapărat să ştie să vorbească năucitor de frumos, gâdilându-mi timpanele cu ceea ce-mi doresc să aud, cât mai ales să-şi îmbrace vorbele în fapte“. De asemenea, Almăşan mărturiseşte că este capabilă să treacă cu vedere şi „micile bâlbe“.
„Am încetat demult să fac legătura între felul în care se exprimă un om în public şi zestrea sa intelectuală. Între felul în care îşi alege cuvintele şi buna sa credinţă. Între înclinaţia spre «limbi» şi capacitatea de a face bine ţării sale. Nimeni nu-mi va clinti din loc convingerea că lumea asta va fi împinsă înainte nu de oameni care au calităţi de showmeni. Schimbarea nu va veni dinspre saltimbancii care ştiu să cucerească publicul, asortând cuvinte şi strecurând zâmbete în discursuri care nu ar trebui să aibă, de fapt, nicio legătură cu divertismentul. Îmi doresc oameni politici cu seriozitatea imprimată pe chip. Cu hotărâre şi determinare îmbibate în fiecare declaraţie a lor. Nesimpatici, dar eficienţi. Nu mă interesează limba lor de lemn. Poate să fie şi de plastic, şi de fontă, şi de oţel, şi din cărămidă. Mă interesează ca, imediat ce cuvântul «din lemn» a fost rostit, el să fie însoţit de fapta promisă“, motivează Marina Almăşan.
MARINA ALMĂŞAN: „VIORICA DĂNCILĂ A MIŞCAT O ŢARĂ ÎNTREAGĂ“
În încheiere, vedeta TVR subliniază că „doamna Viorica Dăncilă, fără să şi-o dorească, a reuşit să câştige bile albe chiar şi din partea adversarilor săi declaraţi“, dând exemplul poveştii copilului adoptat de premier în tinereţe şi „crescut cu atâta devotament“, care, consideră Almăşan, „a mişcat o ţară întreagă“.
„Pe mine, personal, m-a impresionat chiar şi prin aceea că premierul nu a făcut niciodată caz de acest gest admirabil, care i-ar fi procurat, fără îndoială, simpatia multora din cârcotaşii săi de astăzi“, mărturiseşte Almăşan.
Ea o sfătuieşte pe Cristina Ţopescu să ia nişte lecţii de la Viorica Dăncilă: „Cei care îşi oferă astfel de servicii de «meditatori pro-bono» sugerează, printre rânduri, că situaţia lor financiară este una relaxată. Le sugerez atunci să încerce să înlocuiască gesturile teatrale de atragere a atenţiei cu altele mult mai necesare celor din jur. Poate chiar îndreptate către un amărât de copil, abandonat într-un centru de plasament. Şi, cu limbă de lemn sau nu, să-i cânte acestuia un cântec de leagăn, noaptea, la culcare, în calitate, eventual, de părinte adoptiv… Şi abia apoi… «să ridice piatra»“.
CRISTINA ŢOPESCU: „UNII ALEG SĂ IASĂ DIN LUMINA ÎN CARE ALŢII ÎŞI POT DORI SĂ FIE TOT TIMPUL“
Textul Marinei Almăşan nu a rămas fără replică din partea Cristinei Ţopescu. Jurnalista i-a cerut într-o manieră diplomată colegei sale să se abţină de la invocarea numelui tatălui ei, a explicat din nou de ce a scris respectivul text şi a subliniat că se află „într-un con de umbră“ dintr-o alegere proprie, pe care preferă să o numească discreţie. Redăm integral replica publicată pe Facebook de Cristina Ţopescu:
„Fiecare cu opiniile şi opţiunile ei, dragă Marina Almşan, nimic mai firesc!
Ca noi toţi, dragă Marina, şi tu, şi eu avem simpatii şi antipatii între noi. Nu discutăm aici cât îţi sunt de simpatică sau nu, ne imaginăm că una-i una, alta-i alta şi că tu eşti o instanţă obiectivă 100%. Aşadar, pe puncte, în mod deliberat mai puţin elaborat, îţi spun:
1. Ai delicateţea de a nu mai face vreo referire la tatăl meu, te rog! Ţie ţi-a fost coleg, mie mi-a fost tată. Mă bucur că l-ai respectat, dar îmi îngădui să ştiu mai mult despre cum gândea tatăl meu şi ce principii avea. Unul dintre ele, de pildă, se referea la profesionalism.
2. Nu mai face referiri la părinţi, fie că mai trăiesc sau nu. Oanei Roman îi replici foarte principial, încheind cu o referire la copiii cu părinţi celebri. Nu e elegant, dragă Marina. În cazul meu, mai mult, mi-am pierdut tatăl de curând. E cel puţin nedelicat. Pe Oana o poţi răni şi pe ea. Nu e nici meritul şi nici păcatul nostru că avem părinţi celebri. Se întâmplă că, educaţi de ei, putem avea reacţii care ţie nu ţi-s pe plac. E firesc, dragă Marina, să avem opinii diferite. Şi nici toţi nu putem avea părinţi celebri, nici asta nu trebuie să ne provoace vreo angoasă. Dimpotrivă, crede-mă!
3. Tu o admiri pe doamna Dancilă. Perfect normal! Pe mine nu mă contrariază asta. Ştii, şi asta am învăţat de la tatăl meu, să nu mă intereseze cine pe cine admiră sau nu şi să-mi văd de treaba mea! Că tu califici ca ironică postarea mea despre dânsa, iar e percepţia ta şi e OK. Eu încercam doar să atrag atenţia că un premier nu poate vorbi aşa şi că are nevoie de ajutor.Politicienii, de ale căror fapte tu ai libertatea să fii mulţumită, au şi rol de reprezentare. A ţării, Marina! Noi, la televizor, mai putem avea bâlbe, când asta facem în fiecare zi mai multe ore, dar şi noi suntem conştienţi când greşim şi nu suntem mândri de asta, dimpotrivă, încercăm să fim mai atenţi. Reputaţie de bâlbâite nu avem niciuna şi am mai şi făcut câte ceva în televiziune amandouă, nu? Bâlbele, mai rare, preferabil, fac parte din meseria asta făcută de oameni şi nu de roboţi. Stai că vin roboţii şi n-o să mai avem problema asta!
Doamna Dăncilă, însă, este premierul ţării, dânsa ar trebui să înţeleagă ce spune, ce citeşte, nu crezi? Dacă nu poate acum, e imperios necesar să înveţe. Nu o s-o învăţ eu, nu mă cheamă nimeni din PSD-ul condus de Liviu Dragnea, asta mi se pare mai mult decât evident. Dar, uite, te poţi oferi tu, sigur ai mai multe şanse. Daca nu, oricum, cred că e cazul să se apeleze la cineva. Aşa îmi îngădui să cred eu, dacă nu ţi-e cu supărare!
Altfel, mi-am exprimat, tot public, admiraţia pentrul gestul doamnei prim-ministru de a adopta un copil. Iată că avem această admiraţie în comun! Doar despre profesionalismul doamnei avem opinii diferite. Iar aici, nu ştiu de ce, dar cred că eu şi tatăl meu am fi împărtăşit aceeaşi părere.
4. Când îi suspectăm pe alţii de ironie, bine ar fi să nu uzăm noi înşine de ea. Că eu sunt, aşa cum spui tu, într-un con de umbră nu e o nenorocire şi asta nu afectează imaginea ţării. Unii aleg, din când în când, să iasă din lumina în care alţii îşi pot dori să fie tot timpul. Eu am decis să nu-mi doresc cu orice preţ. Iar alegerea a fost a mea, printr-o demisie discretă. Şi asta tot de la tatăl meu am învăţat.
În rest, ştii, noi, ăştia cu părinţi celebri, avem felul nostru de a ne manifesta, de a ne spune opiniile. Nu ne întrebăm părinţii neaparat, ce-i drept, când scriem pe Facebook. Dacă ei nu mai sunt în lumea asta, nici nu mai avem cum. Dar educaţia ei ne-au dat-o şi multe dintre valorile lor ni le-au transmis, inclusiv genetic.
Pe Facebook scriem mulţi care nu ne dorim să ieşim din vreun con de umbră, pe Facebook scriem pur şi simplu, scriem deja mulţi, în mod natural deja. E o formă de libertate, nu? Şi tu scrii pe un blog şi bine faci.
Cei care mă cunosc mai îndeaproape ştiu că, dincolo de profesia noastră, întotdeauna am preferat «conul de umbră» pe care l-am putea numi şi discreţie, de pildă. Facebook-ul, însă, face parte din libertatea de a ne exprima toţi, dragă Marina! Eu o fac într-o manieră civilizată, dar am ales să nu tac. Nici tatăl meu n-a tăcut. În vremuri şi mai grele. Ce fac eu acum e la îndemâna noastră, a tuturor. Şi e tare bine că e aşa!“.
- Advertisement -